Scoala si doctrinele pedagogice in secolul XX

Cuvânt înainte de: Viorel Nicolescu

"Înţelegera devenirii
fiinţei umane presupune – în procesul educaţional – un echilibru între
socializare şi personalizare, între libertatea de manifestare a copilului
şi activitatea de conducere a educatorului. Dacă fiecare fiinţă umană are
dreptul să devină ea însăşi, datoria educatorului este de a o ajuta să-şi
găsească drumul. După cum copilul nu poate fi lăsat singur să dobândească
integral experienţa de viaţă – pentru că s-ar putea ca preţul să fie prea
mare – tot aşa educatorul nu are dreptul să hotărască integral drumul
acestei experienţe.

Sistemul pedagogic cel mai adecvat pentru
o epocă este acela care reuşeşte să sintetizeze cel mai bine marile valori
ale spaţiului şi timpului dat şi care dezvoltă fiecărei fiinţe umane
capacitatea de a asimila aceste valori şi de a realiza o ierarhizare
proprie acestora. Fiecare devine astfel un om al epocii sale, capabil nu
numai de conservarea valorilor, ci şi de crearea altora noi; un om capabil
să provoace schimbarea în lume şi să o domine."