Se intorc mortii acasa

Ia aminte spre mine și mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniștea mea și m-am tulburat de glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului. (Psalmul 54, 2) Căință, căință. Pocanie. Pocăință. A doua zi, precum mă înțelesesem cu Petre, ne-am întâlnit la intrarea în Grădina Botanică. Era o zi de iulie tocmai potrivită pentru o plimbare și o ședere de câteva ceasuri într-un astfel de loc. Am convenit să ne vedem, pe cât cu putință, în fiecare zi, afundându-ne în trecuturi spre a căuta să înțelegem diacronia prezentului. În om e închisă enigma universului, afirmă Părintele nostru Daniil de la Rarău. Dezlegarea aceasta se face însă prin Hristos . Hristos este libertatea în suferință, în vreme ce Antihristul este fericirea în constrângere. Parcă nicicând Planeta n-a respirat mai necesar îndemnul Botezătorului „Pocaiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor!"