Teatru – Jocul ielelor. Act venetian. Suflete tari

Autorul Jocului Ielelor, Actului veneţian şi Sufletelor tari, „a excelat în toate capitolele spiritului enciclopedist, care-l caracterizează… E poet, cu adevărat poet; e prozator, cu adevărat prozator… În toate diametralele opuse Camil Petrescu are talent… E autor de teatru adevărat… poate fi asemuit cu o boare de mireasmă, care trece prin toate apartamentele intelectului, din odaie în odaie, egal, nemodificat şi irezistibil.” Tudor Arghezi

Întreaga operă a marelui scriitor vădeşte aceeaşi pătrunzătoare luciditate de analiză a lumii şi mobilelor lăuntrice ale personajelor, ca şi o pătimaşă „râvnă de perfecţiune”, dar teatrul a fost şi a rămas pasiunea vieţii şi carierei literare a lui Camil Petrescu, astfel încât „La început a fost teatrul ar putea fi un aforism, egal în semnificaţie celui biblic, ce s-ar potrivi de minune nu numai autorului dramatic, ci şi cronicarului, regizorului, teoreticianului şi directorului de teatru, ce Camil Petrescu a fost rând pe rând, cu egală strălucire şi mai ales cu aceeaşi totală dăruire de sine.” Perpessicius

Atât în romane cât şi în opera dramatică a lui Camil Petrescu există o intuiţie unitară a omului. Bărbatul lucid şi activ, ambiţios şi individualist e înfrânt de obsesia simţurilor şi încarcerat de instinctualitatea femeii, „iubirea fiind văzută ca senzualitate sporită de inteligenţă şi imaginaţie”, potrivit parafrazei scriitorului: „cât sentiment, atâta inteligenţă”. Femeia apare ca centrul unor energii şi tensiuni care hotărăsc destinele celor din jurul ei, o dumnezeiască „monadă”: „acel punct care reflectă în el toată existenţa universului”… „o picătură de rouă, în care se răsfrânge tot ce există… Sau o frunză de stejar, în care e toată pădurea”… „Crezusem că marea este tot ce e mai frumos pe lume… Acum ştiu că este ceva deasupra mării, pentru că are în ea şi esenţa mării, cum are în ea esenţa întregii creaţii… Astfel, femeia este cheia naturii… Toate tainele sunt rezumate în ea, şi când un suflet de femeie ţi s-a deschis, ţi s-au deschis toate înţelesurile lumii…” Act veneţian